| 1.
|
LUCRĂT'URĂ, lucrături, s.f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuţie. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. - Lucra + suf. -ătură. Sursă
: DEX'98
( 24814)
- RACAI |
| |
| 2.
|
LUCRĂT'URĂ s. execuţie. (O ~ artistică.)
Sursă
: Sinonime
(191769)
- siveco |
| |
| 3.
|
LUCRĂT'URĂ s. v. complot, conjuraţie, con-spiraţie, intrigă, masinaţie, uneltire.Sursă
: Sinonime
( 191770)
- siveco |
| |
| 4.
|
lucrăt'ură s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrăt'urii; pl. lucrăt'uri
Sursă
: DOR
(258737)
- siveco |
| |
|
|